din cand in cand ma mai loveste dorinta de a scrie si de cele mai multe ori nu imi doresc ca apropiatii si cunoscutii sa stie multe din chstiile care imi trec prin cap. asta se intampla de obicei cand cineva imi intarata trecutul si prezentul, cand ma face sa ma gandesc la ce vreau si la ce aspir in viitor. in ultima vreme asta se intampla ceva mai des si am ajuns in punctul in care as vrea sa zic piua... its going too far. si totusi nu fac asta. am intrat intr-un joc din care probabil o sa ies putin sifonata, un joc care ma face sa ma gandesc incontinuu, obsesiv la acelasi lucru.. cum sa atrag atentia si mai mult decat asta cum sa imi dau eu seama daca asta este ceea ce imi doresc si cum fac sa obtin acest lucru.
oare pot renunta la tot si sa imi asum consecintele pentru a imi satisface aceasta dorinta de moment. merita? sau daca si de data asta depasesc limita aia dincolo de care nu te mai poti intoarce si dupa imi dau seama ca de fapt nu este ceea ce vreau? ca am riscat totul pentru o toana de moment. eh, in momentul ala ce fac?
si daca fac abstractie de ceea ce vreau si ma comport ca un copil in continuare then what? o sa traiesc oare cu un regret toata viata... pe masura ce trece timpul lucrurile par din ce in ce mai complicate si mai greu de inteles. traiesc cu o continua senzatie de nemultumire si imi doresc mereu tot mai mult. am impresia ca lucrul pe care mi-l doresc in momentul asta va fi cheia tuturor nemutumirilor anterioare si ca voi fi pe deplin fericita din momentul ala. si dupa aia stau sa ma gandesc cti oameni vor plati pretul pentru ceea ce imi doresc eu si mai ales ce pret vor plati... si in momentul ala ma las din nou prada unei stari de confuzie si nemultumire ... este oare situatia chiar fara de scapare? numai eu simt lucrul asta? mi se pare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu